Credința

Noi credem într-un singur Dumnezeu viu și adevărat, veșnic existent (Ioan 17:3), care Se manifestă în unitatea perfectă a Trinității: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt (Matei 28:19-20). Cele trei Persoane ale Dumnezeirii sunt egale în esență, depline în dumnezeire și una în natură, posedând aceleași atribute divine.

Fiecare Persoană a Trinității îndeplinește funcții distincte, dar complementare, atât în actul creației, cât și în lucrarea răscumpărării. Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt în mod egal vrednici de aceeași slavă, onoare și ascultare, fiind un singur Dumnezeu în ființă, dar trei în Persoană (Ioan 1:1-4; Faptele Apostolilor 5:3-4).

Noi credem că Dumnezeu a creat omul în Eden, bărbat și femeie, după chipul și asemănarea Sa, într-o stare de nevinovăție morală, cu scopul de a-I aduce slavă și de a trăi în părtășie desăvârșită cu El.

Prin ispitirea lui Satan, omul a ales în mod deliberat să se răzvrătească împotriva poruncii lui Dumnezeu, aducând astfel păcatul, moartea și condamnarea asupra întregii omeniri. Ca urmare, toți oamenii sunt născuți în păcat, fiind corupți atât în natură, cât și în alegeri, afectați în mod total de depravare.

Înstrăinat de Dumnezeu, lipsit de orice putere de a se mântui și supus mâniei drepte a lui Dumnezeu, omul are o nevoie absolută și urgentă de un Mântuitor. Numai prin Isus Christos poate fi oferită iertarea păcatelor și împăcarea cu Dumnezeu; altfel, omenirea rămâne sub condamnare eternă (Geneza 3:1-6; Romani 1:18, 32; 3:10-19).

Noi credem că Domnul Isus Christos este Mântuitorul rânduit de Dumnezeu încă din veșnicie, înainte de întemeierea lumii, și proclamat prin profeții Sfintei Scripturi. Întrupat în mod miraculos, El a trăit o viață fără păcat, împlinind în totalitate voia lui Dumnezeu, iar moartea Sa pe cruce a fost un act substitutiv de ispășire pentru păcatele noastre, conform Scripturii (1 Corinteni 15:3).

În Isus Christos se găsește singura cale de mântuire (Faptele Apostolilor 4:12). Moartea Sa a constituit plata unică, suficientă și definitivă pentru păcatele întregii omeniri, satisfăcând în mod deplin dreptatea și mânia lui Dumnezeu. Această mântuire este aplicabilă fiecărei persoane care, prin har, se pocăiește de păcat, își pune credința în Christos și se încrede în lucrarea Sa desăvârșită.

Prin lucrarea Duhului Sfânt, cel care crede este născut din nou, devenind o făptură nouă, fiind socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu pe baza meritelor lui Cristos și înfiat ca fiu sau fiică a lui Dumnezeu (Efeseni 1:5).

Credinciosul adevărat are siguranța mântuirii, condiționată de o viață de perseverență în credință, ascultare și dragoste față de Domnul Isus Christos. El va căuta să-L glorifice pe Dumnezeu până la sfârșitul vieții (Romani 8:37–39; 2 Corinteni 5:21; 1 Corinteni 12:13), trăind într-o transformare continuă, urmărind asemănarea cu Christos (Galateni 4:19), depărtându-se de păcat și aducând roade vizibile ale Duhului Sfânt în viața sa (Romani 13:13–14; Galateni 5:22–24; 1 Ioan 2:6).

Noi credem că, în momentul în care o persoană crede cu adevărat în Domnul Isus Christos ca Mântuitor personal, ea este unită spiritual cu Christos și devine parte din Trupul Său – Biserica universală –, al cărei Cap este El însuși, Domnul Isus Christos.

Potrivit Scripturii, credincioșii sunt chemați să se adune în comunități locale, în vederea închinării, rugăciunii, studierii Cuvântului, părtășiei frățești, administrării botezului și Cinei Domnului, dărniciei, slujirii reciproce prin folosirea darurilor spirituale și a abilităților personale, precum și împlinirii mandatului de a face ucenici în lume.

Ori de câte ori poporul lui Dumnezeu se adună cu regularitate în supunere față de această poruncă, el constituie expresia vizibilă a Bisericii locale, aflată sub grija și conducerea spirituală a unei pluralități de prezbiteri și pastori chemați de Dumnezeu. Membrii trupului local al lui Christos trebuie să trăiască în dragoste, unitate și slujire mutuală, având ca scop suprem glorificarea lui Dumnezeu (Efeseni 4:16). Biserica a fost răscumpărată prin jertfa lui Isus Christos, spre lauda gloriei lui Dumnezeu (Efeseni 1:12, 14).

Noi credem că botezul creștin este un act de ascultare și o mărturie publică a mântuirii primite prin credință, rezervat celor care, în mod conștient și personal, s-au întors la Dumnezeu prin pocăință și credință în Domnul Isus Christos. Prin scufundarea în apă și ieșirea din ea, credinciosul se identifică simbolic cu moartea, îngroparea și învierea lui Christos, declarând în mod vizibil unirea sa cu El (Faptele Apostolilor 2:41; Romani 6:3–6).

Noi credem că Cina Domnului este o rânduială instituită de Domnul Isus Christos (Matei 26:26) ca act comemorativ al jertfei Sale, în care credincioșii, adunați în comunitate, proclamă moartea Domnului până la revenirea Sa. Participarea la Cină trebuie precedată de o autoexaminare sinceră și atentă (1 Corinteni 11:20–29), într-un spirit de cercetare, reverență și recunoștință.

Această rânduială este un privilegiu spiritual destinat acelora care sunt în relație vie cu Christos, dau dovadă de umblare în sfințenie și au mărturisit public credința lor prin botez. Cina Domnului este astfel un act de comuniune sfântă și o reafirmare solemnă a legământului cu Dumnezeu.

Noi credem că Botezul cu Duhul Sfânt este o lucrare distinctă și ulterioară convertirii și sfințirii (Faptele Apostolilor 8:14–17; 19:1–6), care are loc, de cele mai multe ori, după botezul în apă. Această experiență este o umplere spirituală prin care credinciosul este înzestrat cu putere pentru slujire, mărturie și trăire în neprihănire (Faptele Apostolilor 1:8; Luca 24:49).

Este o umplere a templului lăuntric – omul născut din nou, curățit prin pocăință și sfințit prin lucrarea Duhului – și constituie un dar al lui Dumnezeu, oferit în mod suveran ca răspuns la rugăciunea stăruitoare (Luca 11:13; Faptele Apostolilor 2:38–39).

Credem că manifestarea inițială a Botezului cu Duhul Sfânt este vorbirea în limbi, conform modelului Noului Testament (Faptele Apostolilor 2:4; 10:44–46; 19:6), ca semn vizibil al umplerii cu Duhul Sfânt.

Noi credem că o manifestare evidentă a lucrării Duhului Sfânt în Biserică o reprezintă darurile Duhului Sfânt, oferite credincioșilor autentici în urma botezului cu Duhul Sfânt (1 Corinteni 12; Romani 12; Efeseni 4; 1 Petru 4). Aceste daruri nu sunt primite după dorințele sau preferințele personale, ci sunt distribuite conform voii Duhului și planului Său, spre slujirea și zidirea trupului lui Christos, adică a întregii Biserici, și nu pentru folosul exclusiv al celui ce le primește (Romani 8:4-8; 1 Corinteni 12:7, 11).

Noi susținem exercitarea darurilor Duhului Sfânt în cadrul Bisericii, însă întotdeauna în conformitate cu învățătura biblică și cu precauție, pentru ca acestea să servească cu adevărat la zidirea și întărirea trupului lui Christos, evitând orice tulburare sau dezbinare (1 Corinteni 14:12, 26).

Noi credem că viața plină de Duhul Sfânt se va manifesta prin roadele Duhului, care sunt expresia firească a unei vieți transformate și sfințite. Aceste roade sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor (Galateni 5:22-23).

Noi credem și așteptăm cu nădejde întoarcerea glorioasă, vizibilă, personală și premilenială a Domnului Isus Christos. Această speranță a revenirii Sale are o importanță esențială în viața credinciosului, influențând profund modul de trăire, slujire și angajamentul misionar (1 Tesaloniceni 4:13-18; Tit 2:13).

Noi credem în învierea trupească a tuturor oamenilor, atât a celor mântuiți, cât și a celor nemântuiți. Cei nemântuiți vor învia spre judecată și vor suferi mânia veșnică în locul pregătit de Dumnezeu pentru Satana și îngerii săi (Matei 25:41; Apocalipsa 20:11-15). Cei mântuiți vor învia spre viața veșnică, în prezența glorioasă a lui Dumnezeu, într-un cer nou și pământ nou, unde nu va mai fi nici durere, nici moarte (Faptele Apostolilor 1:3, 9; Evrei 7:25-26; Apocalipsa 21:1-4).